De ce Buny?

Ca sa punctez deschiderea primului restaurant fast good, azi am pregătit un Festival al Cozonacului.
De ce am ales cozonacul?
Pt ca nu pot uita cozonacii copilăriei mele.
M-am născut si am crescut dintr-un sat din Moldova, aproape de frumosul oraș Onești.
Bunica era o femeie mărunțica, bună, cu voce blajină si calmă.
Făcea cozonac de cel puțin doua ori pe an. De Paste si Craciun. Erau cele mai frumoase clipe din copilăria mea. Abia așteptam sa gust „cococelul” fierbinte, aburind, cu gust de grâu si nucă.
Pt bunica pregătirea cozonacului era o adevărata religie, cu reguli clare.
Începea de dimineața cu pregătirea cuptorului. Era un cuptor mare, in curte, din lut si cărămidă. Il curata, verifica, apoi aprindea focul.
Apoi pregătirea aluatului era ca un dans. Lua aluatul si-l bătea in covata de lemn cred ca mai bine de o oră. Ca sa iasă pufos. Apoi după ce dospea, ungea masa bi e cu ulei si presăra pe foaia Xe aluat nuca din belșug. Făcea si cu brânză. In Moldova cei cu brânză le zice pască.
Apoi ungea cozonacii bine cu ulei si gălbenuș de ou, pt culoare.
N-am cum sa uit momentul când ieșea cozonacul din cuptor!!! Prea greu de spus in vorbe!
Si azi abia aștept sa simt gustul cozonacului. Desi stiu sigur ca nu va fi la fel cu cozonacul bunicii.